povesti de citit de emil garleanu

Singuratecii de

Vizualizari: 2214

Singuratecii de

Pe lacul luciu din grădina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrăbătute de nici un foşnet, pe lacul adormit ce pare o uriaşă lespede de cristal ce acoperă o altă grădină fermecată, lebăda - bărbatul rămas singur - trece ca o închipuire, alb ca zăpada, cu aripele ca două scoici de argint, cu gâtul lăsat, între ele, subţire, ondulat ca toarta unei amfore. Pasărea pluteşte lin, şi în ea parcă poartă, rătăcit, sufletul unei fiinţe duse de pe lume.
Sus, pe bolta adâncă, stelele au pălit; în haosul albastru, luceafărul sclipeşte tainic, strălucitor, purtând parcă în văpaia lui viaţa tuturor lumilor cereşti, a lumilor veşnic călătoare în necuprinsul firii.
Şi cum, jos, lebăda sidefează faţa apei, sus, luceafărul luminează întinsul tăriei. Numai ei doi sunt pâlpâirile nopţii acesteia în care lumea pare adâncită într-un somn de moarte. Amândoi rătăcesc singuri, amândoi străjuiesc singurătatea, mistuindu-se în tăcere, mândri, deopotrivă de reci - deşi unul, bulgăre de gheaţă, celălalt, pară de foc. Şi se cunosc, se văd în fiecare seară, merg unul către altul, şi se-ntâlnesc: din înalt, luceafărul îşi coboară raza jos, în adâncul.apei, unde răsare ca un mugur de aur.
Iar pasărea se apropie de scânteia picurată din cer şi pluteşte uşor, împrejurul ei, mai întâi în cercuri largi, apoi în rotiri tot mai strânse, tot mai strânse, până ce se opreşte drept deasupra răsfrângerii stelei; şi-atunci, din mugurul de aur, pare că se desface dintr-o dată o floare plutitoare, o floare măiastră de argint. Şi astfel stau de se privesc: sus, lebăda de aur a cerului, jos, luceafărul de argint al apelor.
povesti pentru copii, povesti copii, povesti de citit pentru copii, povesti de citit de , povesti pentru copii Singuratecii