Autor: Alexandru Macedonski
Fireşte, sunt un biet nebun... -Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Şi la nimica nu sunt bun... -
Fireşte, sunt un biet nebun.
Zadarnic am copii şi casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii şi casă.
Dar orice sunt, aşa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a şti că merg către mormânt,
Şi sunt acela care sunt.
Literatorul, 15 Martie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895
Printeaza poezia