poezii diverse – Anul 1855

poezii

Autor: Vasile Alecsandri

Dup-atâtea rele secole, negre de dureri, de vijelie,
Ce-au trecut fără-ncetare peste biata Românie,
Tu, an nou, ce ne vesteşti?
Vii s-aduci patriei mele, ca o dreaptă răsplătire,
Pace, glorie, putere, libertate, fericire,
Îndurările cereşti?
Din noianul veşniciei eşti tu sol de mângâiere?
Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere
Să te blestem, să te-admir?
Eşti amic sau tu faci parte din cumpliţii ani de rele
Ce-au depus în al lor treacăt peste fruntea ţării mele
O coroană de martir?
Orice-a fi a ta menire, vei găsi poporul tare,
Înfruntând lovirea sorţii cu-o puternică răbdare
Şi cu suflet de român.
Căci românul e întocmai precum stâncile măreţe
Care-n valurile mării furtunate şi semeţe
Neclintite-n veci rămân.
Pe aceste mândre ţărmuri sentinelă-naintată
Neamul nostru, fără sprijin, în veghere necurmată
Stă pe loc la postul său.
El de douăzeci de secole a trecut prin mii de lupte,
Dar acum i-a căzut braţul, i-au căzut armele rupte...
O! puternic Dumnezeu!
Sunt destule atâtea chinuri! Adă ziua mult dorită,
Zi de pace, de tărie şi de glorie iubită
Pentru-acest sărman popor,
Pentru-o naţie creştină, care poart-un mare nume
Şi în sufletu-i presimte că-i chemat în astă lume
La un falnic viitor.
Fă ca anul care vine să aducă-un mândru soare,
Să deschidă-o cale nouă de mari fapte roditoare
Pentru neamul românesc,
Căci el are din vechime o menire strălucită!
El a fost şi vrea să fie sentinelă neclintită
Pe pământul strămoşesc!

Printeaza poezia

Tagged , , , ,