Autor: Panait Cerna

O, pasăre, ce-mi vii la geam
Şi-mi cânţi din zori nebună,
Ce-mi spui de vremea când plângeam,
În nopţile cu lună?
Ce mi-aminteşti de vechiul dor,
Cernită zburătoare?
De un suspin nepieritor –
De-o altă arătare?...
Mai bine cânta-mi de noroc,
Suind voios în slavă –
Mai bine adu tânăr foc
În inima-mi bolnavă...
Ori... ia-mi cu tine dorul greu –
Ia-mi sufletul ce moare,
Şi du-te, du-te-n zări mereu,
Măiastră zburătoare...
Alearga-n plaiuri olteneşti
La mândra fără vină –
La mândre case-mpărăteşti
Cu geamul în lumină...
Priveşte-al ochilor ei rai,
Surâsul fără nume,
Ascultă tânărul ei grai –
Şi vezi ce pierd pe lume...
Şi fă-mi din tot un dulce cânt,
Să-l cânţi când iese luna –
Şi-apoi... coboară-mă-n mormânt
Mai trist ca totdeauna.
Convorbiri literare, XLIII, nr 2, februarie 1909