poezii diverse – Catre martirii romani din 1848 1849

Autor: Andrei Muresanu

Dormiţi în pace, umbre, martiriimânimei,
Ce-aţi îngrăşat pământul cu sânge de i!
Bătrâni cărunţi cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângase căzând, v-aţi rupt de noi!
Pământul ne desparte, iar cerul ne uneşte
În patria cea sfântă, egală pentru toţi,
Acolo nedreptatea şi ura nu răzbeşte,
Nu cumperi cu vieaţa pământul de trei coţi.
Voi v-ati plinit chemarea şi sânta datorinţă,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-aţi luptat!
Păstrând viitorimei modelul de credinţă,
Ce Patria ni-l cere ş-augustul împărat!
A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi deman!
Mihalţul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laşmânul, nu fuge de duşman!
Un Iancu, un Buteanu, un Dobra ş-alţi o sută
Vor sta pururea faţă cu orişice i,
Şi până când naţiuneamână-i prevăzută
Cu stâlpi aşa gigantici, nu-i pasă de nevoi!
Uniţi-vă cu Mircea, voi umbre glorioase,
Al cărui nume-însuflă respect şi la păgân,
Precum a lui bravure şi fapte genase
Fac sacră suvenirea-i la fiecemân!
Uniţi-vă cu Ştefan, principele cel mare
Ce-l recunoaşte întreaga Epa de u,
Supt caremânimea scăpată d-apăsare,
Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou!
Sau cu Mihai ul şi cu Ioan Corvinul,
Geniimânimei d-a c?r rari numiri
Ce luce-n Istorie întocma ca rubinul,
Şi astăzi se înfioară a turcilor oştiri!
Nu plângeţi mame, fiii, căci ei ne-au scos din moarte
Onoarea, existinţa, tezaurul mai frumos;
Prin sângele lor sacru s-a şters tirana soarte,
S-a stins pentru pururea suspinul durs,
Sri, nu plângeţi fraţii, căci ei vă liberară
De turmele rebele, al c?r scop au fost:
Să taie tot, să arză, cu furie tătară,
La prunci, femei, fetiţe, să nu dea adăpost.
Copile ruşinoase, voi plângeti cu durere
Pre-amanţii, cari în lupte cu glorii au căzut!
Dar nu ştiţi, că-a lor inimi juraseră-n tăcere,
A fi i prin moarte, iar nu sclavi, ca-n trecut!
Dormiţi, dormiţi în pace, voinici feciori de munte,
Subţiri şi-nalţi ca bradul, cu braţe de i,
Dedaţi din tinereţe a merge tot în frunte,
A nu şti de pericul, de moarte şi nevoi!
Iar voi, plăntuţe crude, ce-acum păşiţi în lume,
Păstraţi cu reverinţă acest act omenos,
Săpând fund în inimi al bravilor fraţi nume,
Ce sângele-şi vărsară în câmpul glorios!
1850

Printeaza poezia