Autor: Mihai Eminescu
Din munţi bătrâni şi din păduri măreţeSe nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Şi sunt în codri pustnici cântăreţe.
Spărgând prin stânci albia lor strâmbă,
Se legăn line şi fac valuri creţe.
În drumul lor ia firea mii de feţe
Aceleaşi sunt, deşi mereu se schimbă.
Dar cu adâncul apei s-adânceşte
În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă rânduri-rânduri creşte,
Până ce urnindu-se în marea-amară
Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugeşte
Al tinereţii dulce glas demult uitară.
Printeaza poezia