poezii diverse – Darul valurilor

poezii

Autor: Dimitrie Anghel

Azi am găsit pe dună un braţ alb de statuie,
Un braţ furat de valuri de cine ştie unde...,
Al cui a fost odată, cine-ar putea să spuie,
Când a căzut în mare, cine-ar putea răspunde?
E-un braţ alb de femeie, fărmat mai sus de umăr,
Şi marmora-i atâta de clară şi curată,
Încât nu-ţi vine-a crede că ani fără de număr
S-au scurs de când stă astfel în valuri îngropată.
Şi mâna, mâna-i fină, sculptată cu iubire,
De-ai spune că artistul pe când cioplea din daltă
În marmora rebelă suprema-i amintire,
Pe fruntea lui modelu-şi purta mâna cealaltă.
Trecea frumoasa mână pe fruntea inspirată,
Trecea dezmierdătoare dând viţele-ntr-o parte
Iar el cioplea cu râvnă, visând că poate-o dată
Atât o să rămâie dintr-înşii după moarte.
Şi-ntr-adevăr că veacuri s-au scurs şi iat-o iară
Purtând pe braţul tânăr o algă ce scânteie,
O algă-nmlădiată frumos ca o brăţară,
Asemeni unui ultim capriciu de femeie.
Sămănătorul, 4 februarie 1907
Din volumul „Fantazii”

Printeaza poezia

Tagged , , , ,