povesti de citit Charles Perrault – Doctorul Stie Tot

A fost odată un tăietor de lemne care muncea din greu ca să-şi întreţină familia: tăia lemne sus la munte; apoi le transporta în oraş într-o căruţă veche, trasă de doi boi şi le vindea.

Pe omul nostru îl chema Crab şi era foarte muncitor, deşi un pic naiv şi cam neştiutor.

Într-o zi servitoarea unui medic cumpără lemne de la el şi îl rugă să i le ducă până acasă. Când ajunse Crab, medicul tocmai mânca. Înfometatul tăietor de lemne, înghiţind în sec după mâncărurile gustoase pe care le vedea, gândi că, dacă ar fi medic, ar putea mânca şi bea tot ce şi-ar dori. Şi, întorcându-se către doctor îl întrebă dacă şi el ar putea să fie medic.
- Bineînţeles, îi răspunse doctorul. Nu trebuie decât să-ţi cumperi un abecedar dintre cele care au un cocoş desenat pe ele. Apoi îţi comanzi două costume elegante şi pui pe uşa casei tale o inscripţie care să spună aşa: ”Doctotul Ştie-Tot” şi aştepţi clienţii. Vei vedea.

Naivul tăietor de lemne, care nu înţelesese viclenia medicului, îşi luă rămas-bun de la el, mulţumindu-i pentru sfat şi, fără să stea pe gânduri vându căruţa şi boii în piaţă. Cu banii obţinuţi îşi cumpără două costume şi un abecedar, şi, foarte încântat, merse acasă, unde îşi atârnă pe uşă inscripţia pe care era scris: ”Doctorul Ştie-Tot”. Şi se puse pe aşteptat clienţii.

Înr-o zi veni un domn care întrebă de Doctorul Ştie-Tot.
- Eu, care le ştiu pe toate, o să vă rezolv problema. Nu fiţi trist, bunule domn, îi răspunse Crab.

Cavalerul îi oferi o sumă generoasă ca să afle cine sunt pungaşii care îl furau. Astfel îl conduse pe Crab spre casa sa. Îi însoţi şi nevasta lui Crab, căci tăietorul de lemne n-a vrut cu niciun chip să meargă fără ea. Când ajunseră, tocmai se servea prânzul, iar stăpânul îi invită la masă pe doctor şi pe soţia acestuia.

Apăru atunci primul servitor care aducea bucate gustoase şi Crab îi spuse soţiei în şoaptă:
- Margareta, uite-l pe primul!
Spuse asta, referindu-se la primul fel de mâncare; dar servitorul, care era unul dintre hoţi, crezu că se referă la el şi, întorcându-se la bucătărie, le spuse colegilor săi:
- Suntem pierduţi! Doctorul ăsta le ştie pe toate şi şi-a dat seama că noi suntem cei care l-au furat pe stăpân, pentru că atunci când a intrat, i-a spus soţiei sale, în şoaptă, că eu sunt primul.

Când cel de-al doilea servitor intră să-i servească, Crab îi spuse iarăşi soţiei sale, referindu-se tot la felul de mâncare:
- Margareta, acesta este al doilea!
Servitorul ieşi înspăimântat şi le povesti celorlalţi ce păţise. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cel de-al treilea servitor, şi când apăru al patrulea, cavalerul îi ceru Doctorului Ştie-Tot să ghicească ce aduce în castron. Văzându-se într-o asemenea încurcătură, sărmanul tăietor de lemne îngână întristat:
- Bietul Crab!
Şi, cum de fapt în castron se aflau crabi, stăpânul casei crezu că invitatul chiar ghicise.

Atunci servitorul îi făcu semn falsului doctor să meargă până la bucătărie. Acolo servitorii îi mărturisiră că sunt autorii furtului, dar că regretă şi că doresc să înapoieze banii. Apoi îi promiseră o mare sumă de bani dacă nu îi denunţă stăpânului lor.

Doctorul acceptă şi hoţii îi arătară unde este ascunsă prada. Pe urmă, Crab se întoarse la masă şi spuse:
- Am să caut în oracolul meu unde sunt ascunşi banii furaţi. Îşi scoase abecedarul şi începu să caute pagina pe care era desenat cocoşul. Dar cum dădea paginile două câte două, nu o găsi.
- Aha, eşti aici şi va trebui să ieşi! strigă el.

Şi în clipa aceea, cel de-al cincelea servitor, care se ascunsese după un dulap, ieşi fuga, crezând că se referea la el. În final, Crab îi divulgă cavalerului locul unde erau ascunşi banii, pe care acesta îi recuperă cu bucurie şi uimire, în acelaşi timp.

Doctorul Ştie-Tot primi din partea stăpânului o mare sumă de bani, iar din partea servitorilor o alta, pentru că nu îi denunţase, şi astfel se îmbogăţi şi nu mai fu nevoit să taie lemne niciodată.

Printeaza povestea