Autor: Constantin Mille
Popi cu pletele cărunte din Bizanţa sau din Roma,Tu ce porţi pe a ta frunte mitra scump´atâtor ţări,
Voi portarii sfinţi ai groapei prea sfinţitei Învieri,
Ce cu fumul de tămâie şi cu ruga şi aroma
Cătră cerurile´nalte strigaţi numele lui Crist,
Plecaţi fruntea, plecaţi fruntea, Domnul vostru-i nihilist.
Şi când Domnul e cu-aceia care lupt´ pentru dreptate,
Slugile nu trebui oare ca să fie ca şi el?
Dumnezeu aruncă astăzi în tiranele palate
Roşul fulger al mâniei – să ucidă un mişel.
El aprobă-asasinatul, Dumnezeu e nihilist,
Plecaţi fruntea, slugi vrăjmaşe, falşi apostoli ai lui Crist.
Popi cu pletele cărunte, o, voi slugi necredincioase,
Vă ascundeţi faţa voastră, Dumnezeu e mâniat,
Iar tu, fiară omenească, cu gândiri neomeneoase,
Avortor, te uită – astăzi ceasul morţii ţi-a sunat.
Tu, mulţime flămânzită, ce de veacuri ţii pe spate
Temelia lumii care drept răsplată-ţi dă venin,
Te deşteaptă, vezi şi cerul l´a ta luptă cum ia parte:
Cerul fulgere posede – ţie bombele-ţi rămân.
1881, Mai 29
Din volumul "Caietul roşu"
Printeaza poezia