Autor: Carmen Sylva
Cu gene ncins-a ochii tăiCel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi ast-fel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par că soarele-ar luci
Şi ntr însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.
Se face noapte n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.
Din volumul "Cântece şi sonete"
Printeaza poezia