Autor: Vasile Alecsandri
O! Fete-Logofete,Cu netede plete,
Cu părul de aur!
Stai, te odihneşte,
Că-n deal te pândeşte
Un negru balaur.
Frumoasă fetiţă,
Cu lungă cosiţă,
Cu mândru colan!
De dânsul n-am teamă,
Căci am pe-a lui seamă
Al meu buzdugan.
O! tânăr semeţe,
Cu blânde mândreţe,
Cu ochii de foc!
Balauru-i mare
Şi milă nu are...
Stai, ah! stai pe loc.
Luceafăr din stele,
Cu dulci porumbele
Pe faţă de crin!
Toţi zmeii din lume
Se-nchin l-al meu nume,
Tremur şi se-nchin.
Viteze vestite,
Cu arme-aurite,
Cu dulce cuvânt!
El peste munţi calcă
Şi-n cer are-o falcă,
Ş-una pe pământ.
Păsărea de munte
Cu salbă pe frunte,
Cu salbă de flori!
Murgul meu, când sare,
Trece peste mare
Şi zboară prin nori.
O! Fete-Logofete,
Cu netede plete,
Cu glasul ceresc!
Nu te du de-aice,
Nu te du, voinice,
Că eu te iubesc!
Frumoasă fetiţă,
Cu lungă cosiţă,
Cu sân fecioresc!
Pentru-a ta iubire
Fală sau pieire
Vreau să dobândesc!
Printeaza poezia