Autor: Iuliu Cezar Savescu
Ai cal bun, ai cal voinic,Deagă, să fugim, mi-ai zis;
Tu-mi dai mâna, te ridic,
Calul zboară ca un vis,
Calul zboară ne’ncetat,
Ca un arc s-a descordat;
Am cal bun, am cal voinic.
Munţi şi codri la pământ
Se aştern din fugă, zbor,
Calul nostru-n urma lor
Saltă, zboară ca un vânt,
Şi zburând neîncetat,
Rând pe rând din zbor se abat
Munţi şi codri la pământ,
Înainte, ne e scris
Fericire, şi-amândoi
Fugărind acelaşi vis,
Luna fuge după noi,
Şi fugind neîncetat,
Din adâncul înstelat
Curg lumini de paradis.
1890
Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
Printeaza poezia