Autor: George Toparceanu
Pe cărare, lângă codru,Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Şi din ramurile ude.
Norii-ntunecaţi îmbracă
Cerul nopţii fără stele, -
Luminoşi mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!
Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi -
Pân la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.
Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpeşti!...
...Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la fereşti!
Printeaza poezia