Autor: Dimitrie Bolintineanu
Credintele politici, convictie, parere,La unii sunt mijloace s-ajunga la putere,
Si-ndata ce pa gatu-i se afla agatati,
Adio mondo ! Uita principii fesati !
Asa sunt parvenitii, siretii ce trafica
Cu sintele principe ce p-oameni ii radica.
Ei seamana in lume cu fierul poleit :
Cum se-ntrebuinteaza, indata s-asit.
De trei ori la alegeri de tine ei nu vrura ;
Caz, ramasi la toate cu degetul in gura.
Ei si-aduceau aminte de timpul poliglot,
Cand cu vrajmasii tarii ta sarutai in bot.
Erai plecat la toate guvernele trecute ;
Erai cu capu-n mana la le stiute
A celor mari din tara ... erai un biet nimic,
Crescand a ta credinta intr-un batran islic.
Dar lumea uita lesne si omul, si pacatul,
Si-alergatorii-ti dari si votul, si mandatul.
Caci din nencire aici se uita tot.
In cumpana e una siret si patriot.
Nu se uzeaza nimeni : te dai c-o coterie
Si iesi curat ca rufa dintr-o spalatorie.
Uitasi ca fruntea-ti este batuta de pamant :
Pe sanul libertatii luasi indata vant ;
udon, Barbes si Kossuth sunt palizi langa tine,
Amar acelor oameni ce se gandeau ca mine !
Tu ii tratai indata de oameni din trecut,
De tradatori de tara ... si azi cum ai cazut !...
Iti arunca in gura o fleica oarecare,
Si intorsesi indata cojocul pe spinare.
Acuma persecutii, nedrepte asupriri,
Si triste violatii, despotice gandiri,
Tarari pe doua labe, josire, viclenie
Cum este vechea lege la noua cioconie,
Uitari de libertate, de bune cuviinti,
De lege, omenie, de nobile credinti,
Sunt tristele efecte ce-n urma se facura
Cand fleica carmuirii ti se-arunca in gura.
Dar tu surazi la toate si zici: "Nu voi sa stiu!
Sa mi se stinga steaua, piscanii ma renviu.
M-apuc de opozitii cu vreo coterie,
Si iara ma radica a omului stie.
Ca mane in gazete m-oi pune a striga
Ca legea e calcata, si toti m-or aplauda.
Iar cel ce nu-si mai schimba unica sa credinta
Isi va usca ca crucea smerita sa fiinta.
Caci arta nu consista a face tumbe bine :
Ci sa le stii a face atunci cand timpul vine.
Cati nu se afla-n tara mai gratiosi tumbari ?
Dar nu pot sa ajunga a fi nici plapomari.
Eu singur am secretul ce-l stiu de la trei bei,
Ce-i inselai de-a randul, prin dracusorii mei "
La toate tu ai dreptul, caci astfel este tara.
Asa a fost si satul in care Dulcamara
Facea ce vrea sa faca ; dar fin intre noi,
Va rade mult mai bine acel ce rade-apoi.
Urciorul, multe zile te duci cu el la apa,
Dar vine-o zi in care se sparge sau iti scapa.
Streinii vie mane in tara lamani,
Le vei iesi nainte cu capul tau in mani.
Batranii sa se-ntoarca de astazi la putere,
Vei apuca islicul acestor tompatere.
Dar vie tristii? cocarde cat un mac
Se va zari indata pe pieptul tau de rac.
Chiar d-ar veni puterea la necuvantatoare
Tu ai umbla indata pe patru chiar picioare.
Acesta e secretul cu care te falesti,
E cunoscut atata aici in Bucuresti!
Din volumul " Nemesis. Satire politice" 1861
Printeaza poezia