Autor: George Toparceanu
Leul s-a-mbracat odataÃŽntr-o piele de magar,
Sa colinde tara toata
Din hotar pâna-n hotar,
Ca sa vada cum se poarta lupii (marii dregatori)
Cu noroadele-i blajine de supusi rumegatori.
Deci, trecând el într-o seara la o margine de crâng
Ca un biet magar natâng,
Niste lupi, cum îl vazura, se reped la el pe loc
Si-ntr-o clipa îl însfaca, gramadindu-l la mijloc.
- Stati, miseilor! Ajunge, - ca va rup în dinti acusi!
(Striga leul, aparându-si pielea cea adevarata.)
Astfel va purtati voi oare cu iubitii mei supusi?...
Lupii, cunoscându-i glasul, îndarat s-au tras pe data,
Si de frica se facura mici, ca niste catelusi.
- O, maria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semanai asa de tare
C-un magar adevarat!...
Printeaza poezia