Autor: George Cosbuc
Copiii nu-nţeleg ce vor:A plînge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tînguitor.
Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui ? Eşti un nemernic
Cînd n-ai un ţel hotărîtor.
Tu ai pe-ai tăi ! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie-nălţătoare
Cînd, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Cînd braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plînge
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfîrşitul luptei,
Să stai luptînd, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte,
Iar cei fricoşi se plîng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Printeaza poezia