poezii diverse – Nebunul

Autor: George Cosbuc

- "O văd, o văd! Departe-n văi
Cu groază-n suflet, Tată sfânt.
Cu părul despletit în vânt - "
Şi ochii lui s-aprind văpăi.
- "Te-nşeală, Medre, ochii tăi;
Nevasta ţi-e în mormânt."
- "Şi mâinile-i de mijloc ţin
Copilu-n aer ridicat;
Şi-aleargă aşa, ţipând prin sat - "
Şi glasu-i slab de plâns e plin.
- "Ce gânduri fără rost îţi vin!
Copilul e-ngropat!"
- "Şi-mi arde casa! Limbi de foc
Ard lumile lui Dumnezeu;
Cad bârne aprinse-n capul meu - "
Privirea-i stă ţintită-n loc.
- "Ei, taci acum! Ai fost proroc
Destul, nu fi mereu!"
- "Sânt cu securi... şi-mi vor izbi
Securea-n Cap, că sânt ocnaşi!
Eşti tata meu, să nu mă laşi - "
Şi-acum fricos în jur privi.
- "Să nu te temi! Ei n-or veni,
Că-n jur ei au ostaşi."
Şi tata strâns de piept ţinea
Pe fiul său. Ofta duios,
Dar lung şi crunt de nemilos
În ochii fiului privea.
Iar fiul tremurând stătea,
Plecându-şi ochii-n jos.
Era voinic. Ar fi putut
Să arunce-n văi aşa ca-n joc
Pe tată-său, dar sta pe loc
Cu teama cânelui bătut.
El toate, toate Ie-a pierdut,
Băiat fără noroc!
- "Când îl vedeam pe punte-n sat,
Treceam pe-alături prin părău.
Eu bine lui, el mie rău - "
Vorbea cuminte şi-aşezat.
- "Era el, Medre, supărat
Pe tine, de flăcău."
- "Ei, cânele! De m-a voit
Pe mine fata, nu pe el,
Sânt eu de vină? Ba de fel"
Şi-acum vorbea grăbit-grăbit.
- "Ei, iar te-aprinzi! E un mişel,
Şi lasă-l, că-i ocnit!"
- "Sub ţâţa stângă vreau să-i pui
Cuţitul... da, să-l potrivesc,
S-apăs şi-apoi să-l învârtesc - "
Şi iar ardea privirea lui.
- "Ei, taci acum! Să nu mai spui
De el, că te lovesc."
- "Să-mi horcăie, când i-oi fi pus
Pe piept genunchii amândoi;
Eu vreau să plec să-l văd, apoi - "
Acum sări turbat în sus.
- "Stai, Medre, stai! Sărac de noi,
Ce gânduri te-au răpus!"
E râpă-n faţa lor. Târând
Pe tată-său, care-l strângea
De mijloc şi-n zădar proptea
Picioarele-n nisip, cătând
Să-l ţie-n loc, acum urlând
Spre râpi el se ducea.
Un scurt, sălbatic sforăit
Pe nări, e glasul luptei lor;
Se încleştă teama de omor
Cu furia: se duc grăbit,
Şi-acum pe râpi s-au prăbuşit
Şi tata şi fecior!

Printeaza poezia

Articole recomandate