poezii diverse – Noapte de mai

poezii

Autor: George Toparceanu

Sărman cizmar!
Ce demon te-a ursit să stai
Pe trepiedul tău barbar,
În noaptea limpede de mai?...
O şoaptă prinde să-nfioare
Umila ta singurătate.
Prelung şi rar, în depărtare
Un clopot miezul nopţii bate.
Coboară vremea ca o apă
Nestăvilită-n lunga-i cale,
Şi fiecare ceas îngroapă
Comoara tinereţii tale.
Ca nişte ritmice ciocane
Răsună paşii pe asfalt:
Sunt ghete mari "americane"
Şi ghete mici cu tocul nalt...
Acum odaia-ţi pare mică.
Te uiţi cu silă împrejur...
Un fum subţire se ridică
Din lampa ta cu abajur...
Şi iată, ca-n atâtea rânduri,
Ai devenit sentimental,
Privind cu ochii duşi pe gânduri
Pantoful delicat de bal.
În căptuşala-i de mătasă
Te-ndeamnă visul tău curat
Să pui o formă graţioasă
De picioruş aristocrat...
O vezi la bal... aşa, înaltă
Şi elegantă ca o floare...
În ploaie de confetti saltă
Perechile dănţuitoare...
Şi visul tău acum te-arată
Frumos ca un locotenent,
Când vii în faţa ei deodată
Şi-i faci uşor un compliment:
- Dansaţi cu mine, domnişoară?
- Mersi! răspunde ea încet...
Şi-n luxul care vă-nconjoară,
O strângi la pieptul tău, discret.
Te prinde redingota bine.
Sunt mândre ghetele de lac:
Zâmbeşti, încrezător în tine...
Apoi, când muzicile tac,
La braţ vă strecuraţi afară,
Prin parcul liniştit să stai
Cu ea, pe-o bancă solitară,
În noaptea tainică de mai...
Şi-ţi tremură deodată mâna
Când te gândeşti c-ai săruta,
În raza lunii, pe stăpâna
Pantofului din mâna ta.
O, mâna ta rudimentară,
Cu piele aspră, de toval!...
Acum în pieptul tău coboară
Revolta caldă, ca un val.
Alungi vedeniile triste
Din lumea celor fericiţi,
Şi mii de gânduri anarhiste
S-aprind în ochii tăi trudiţi.
O, cum ai răscula norodul,
"Sărmana plebe care-asudă", -
Ai da nebun cu calapodul
În rânduiala asta crudă!
Va trebui să vie-odată
Acel feeric viitor...
Şi-n mintea ta înfierbântată,
Te vezi deodată orator:
Înflăcărat rosteşti tirade,
Porneşti mulţimea după tine.
Se-nalţă mii de baricade
Şi cad palatele-n ruine.
Tu vezi în noapte mii de torţii,
"Femei cu părul despletit",
Prin aer trece duhul morţii
Şi-al răzbunării vânt cumplit!...
Dar până-atunci, la judecată,
Pe trepiedul tău barbar,
Cu fruntea-n mână rezemată
Ai adormit... Sărman cizmar!

Printeaza poezia

Tagged , , , ,