Autor: Iulia Hasdeu
Nu mă-mpiedica de-a plîngedacă am darul lacrimei
durerea în plîns o poţi înfrînge
şi speri ceva în boaba ei.
nu ştii că-n plîns de-atîtea ori
poţi să-ntrevezi o rază nouă
şi că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu ştii că plînsu-i izbăvire
la orice inimă înfrîntă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cîntă.
cînd plîngi speranţa nu te-nfrînge
şi vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amice–a plînge
dacă am darul lacrimei.
Printeaza poezia