poezii diverse – O stradă prea îngustă

poezii

Autor: Mihai Eminescu

O stradă prea îngustă
Părea că se făcea ­
Şi case lungi şi negre
Pe două părţi era.
Pe dânsa nu luceşte
Un singur felinar ­
Eu trec încet şi fluier
În suflet cu amar.
Deodată simt în urma-mi
Venind, tiptil-tiptil,
Pas sfiicios de fată,
Uşor ca de copil.
Şi simt cum că de braţu-mi
Un braţ uşor s-anină ­
Şi simt că mâna-mi strânge
O mână dulce, fină.
Răsună miază-noaptea
Din turla neagră, veche ­
Suntem atât de singuri
Şi suntem o pereche.
Căci tu eşti, tu iubită!
Şi am dorit, ah, cât!
Să fim odată singuri
Şi iată-ne în sfârşit!
Nici ştii, copilă dulce,
Câte pe suflet am!
De când te întâlniră
Ochii mei, te iubeam;
Mi-erai atât de dragă ­
Mi-era atât de dor ­
Încât credeam adesea
Că trebuie să mor!
O, în sfârşit! Copilă,
Şi ai venit ­ chiar tu!
Am aşteptat norocul ­
Norocu-acesta nu.
Cum dete peste mine?
Cum de-ai gândit să vii,
Să simt suflarea-ţi caldă
D-urechea-mi c-apropii?

Printeaza poezia

Tagged , , ,