Autor: Mihai Eminescu
Oricâte stele ard în înălţime,Oricâte unde-aruncă în faţă-i marea,
Cu-a lor lumină şi cu scânteierea
Ce-or fi-nsemnând, ce vor nu ştie nimeni.
Deci cum voieşti tu poţi urma cărarea.
Fii bun şi mare, ori pătat de crime,
Acelaşi praf, aceeaşi adâncime,
Iar moştenirea ta şi-a tot: uitarea.
Parcă mă văd murind... în umbra porţii
Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape...
Aud cântări şi văd lumini de torţii.
O, umbră dulce, vino mai aproape
Să simt plutind deasupra-mi geniul morţii
Cu aripi negre, umede pleoape.
Printeaza poezia