Autor: Ion Luca Caragiale
Tot plouă ! A ! Ce primăvară !Cum curge fără să mai stea
Se-ntinde ceaţa grea p-afară,
Pe cerul sumbru nici o stea.
E frig ... şi apa mocirloasă
Infectă aerul curat,
La câmp e baltă mlăştinoasă
Şi codrul doarme întristat.
Sunt trişti şi corbi-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarnă grea ;
Plouate vrăbii cad o mie,
Nu vezi zburând o rândunea.
O barză, cu pas pe măsură
Soseşte ca explorator ...
Şi plouă ... plouă ... -n bătătură,
Pustiu ... Departe pleacă-n zbor.
Tot plouă, plouă, inundează ...
Mai vin şi ape din zăpezi ;
Umflate, apele spumează,
Torente curg din codrii verzi.
În ţarini grâul putrezeşte,
Sub piatră-n deal vii se-ngrop;
De ploi plugarul sărăceşte,
Mălai, făină, nu e strop.
Şi soarele, o slabă rază
Când o mai pierde printre nori,
O tristă baltă luminează
Fără apus şi fără zori.
Printeaza poezia