poezii diverse – Printre stânci de piatră seacă

Autor: Mihai Eminescu

Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,
Capu-i alb e ameţit.
Fuge, trece, fuge, zboară,
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă scânteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.
Este daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
Pe când stelele se sting,
Pe când frunzele-abia sună,
Pe când apele-abia plâng.
Vezi cum luna îngheţată,
Dintr-al nourilor hău,
Trece ca şi visul greu ­
Sună-n noaptea descântată
Cântul trist din ceasul rău.
Şi bătrâna moarte toarce
Gândul ei în nefinit:
Zilele din vine-ţi stoarce
Şi când capu-ţi se întoarce,
Bagi de seamă c-ai trăit.

Printeaza poezia

Articole recomandate