Autor: Iuliu Cezar Savescu
Să nu vă bucuraţi, prieteni,Că astăzi râd şi eu cu voi.
Eu râd, cum râde vinovatul
La judecata de apoi.
Eu râd, că nu-mi rămâne-n lume
Nimic de care să mă tem;
Chiar moartea fuge înzită,
De câte ori voiesc s-o chem.
Sunt părăsit şi de satana,
Precum am fost de Dumnezeu.
Stăpân nu am, dar n-am nici lege,
Stăpân şi lege sunt chiar eu.
Voi ştiţi, am plâns viaţa-ntreagă,
Durerea tutr am strâns;
Lăsaţi-mă să râd acuma,
Nimica nu mai am de plâns!
Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
Printeaza poezia