A-ți da viața pentru țară, ca micul lombard, este o bărbăție, o virtute mare!
Tu însă, fiul meu, nu trebuie să nesocotești pe cei mici. Azi dimineață, când ieșeam de la școală și mergeai alene înaintea mea, trecurăm pe lângă o femeie săracă, ce ținea pe genunchi un biet copilaș, tras la față și sfârșit cu totul. Îți ce-rea pomană. Te uitași la ea, dar nu-i dăduși nimic, deși aveai bani în pungă. Ascultă-mă, fătul meu, nu te obișnui să treci cu nepăsare pe lângă o mamă care îți cere un ban pentru co-pilul său. Gândește-te că acelui copil trebuie să-i fie foame. Cugetă la durerea sărmanei mame! Îți închipuiești tu, ce ar fi pentru mama ta, dacă într-o zi s-ar vedea nevoită să-ți zică:
— Azi n-am nici măcar pâine să-ți dau!
Când dau un ban unui cerșetor, el îmi urează "Dumnezeu să-ți dea sănătate! Să-ți trăiască copilașii!" Tu nu poți să înțe-legi cât de dulci îmi sunt acele cuvinte și ce recunoștință simt pentru acel sărac.
Îmi pare că totuși cu adevărat, acea urare are să ne tină pe toți sănătoși.
Mă întorc acasă bucuros, cugetând că acel sărac mi-a întors cu prisos ce i-am dat.
Enrico dragă! Fă-mă și pe mine, să aud câteodată acea urare stârnită de milostenia ta. Scoate și tu un ban din pun-gă, ca să-l dai vreunui moșneag fără de sprijin, vreunei ma-me lipsite de pâine, vreunui copil orfan de mamă.
Săracilor le place miluirea copiilor, pentru că nu-i umi-lește. Copiii având și ei nevoie de alții, se aseamănă cu ei.
N-ai băgat tu de seamă, că sunt totdeauna mulți săraci în jurul școlilor? Pomana unui om mare este numai o milos-tenie; iar pomana unui copil este în același timp o milostenie și o mângâiere. Este ca și cum i-ar da totdeodată un ban și o floare: înțelegi?
Gândește-te că ție nu-ți lipsește nimic și că ei sunt lipsiți de toate. Pe când tu năzuiești să fii fericit, lor le este destul să nu moară de foame. Gândește-te ce trist e că, pe lângă atâtea palate, în mijlocul atâtor ulițe, străbătute de copii îm-brăcați în catifele, se află femei și copilași, ce grozăvie! Băieți tot așa de buni ca și tine, tot așa de deștepți, lipsiți de hrana de toate zilele și rătăcind pe ulițele orașelor ca niște fiare în pustiuri! Așadar, fătul meu, socotește ce ți-am spus și să nu ți se întâmple să treci vreodată pe dinaintea unei mame care cerșește, fără să-i dai un ban! Tatăl tău.
Tu însă, fiul meu, nu trebuie să nesocotești pe cei mici. Azi dimineață, când ieșeam de la școală și mergeai alene înaintea mea, trecurăm pe lângă o femeie săracă, ce ținea pe genunchi un biet copilaș, tras la față și sfârșit cu totul. Îți ce-rea pomană. Te uitași la ea, dar nu-i dăduși nimic, deși aveai bani în pungă. Ascultă-mă, fătul meu, nu te obișnui să treci cu nepăsare pe lângă o mamă care îți cere un ban pentru co-pilul său. Gândește-te că acelui copil trebuie să-i fie foame. Cugetă la durerea sărmanei mame! Îți închipuiești tu, ce ar fi pentru mama ta, dacă într-o zi s-ar vedea nevoită să-ți zică:
— Azi n-am nici măcar pâine să-ți dau!
Când dau un ban unui cerșetor, el îmi urează "Dumnezeu să-ți dea sănătate! Să-ți trăiască copilașii!" Tu nu poți să înțe-legi cât de dulci îmi sunt acele cuvinte și ce recunoștință simt pentru acel sărac.
Îmi pare că totuși cu adevărat, acea urare are să ne tină pe toți sănătoși.
Mă întorc acasă bucuros, cugetând că acel sărac mi-a întors cu prisos ce i-am dat.
Enrico dragă! Fă-mă și pe mine, să aud câteodată acea urare stârnită de milostenia ta. Scoate și tu un ban din pun-gă, ca să-l dai vreunui moșneag fără de sprijin, vreunei ma-me lipsite de pâine, vreunui copil orfan de mamă.
Săracilor le place miluirea copiilor, pentru că nu-i umi-lește. Copiii având și ei nevoie de alții, se aseamănă cu ei.
N-ai băgat tu de seamă, că sunt totdeauna mulți săraci în jurul școlilor? Pomana unui om mare este numai o milos-tenie; iar pomana unui copil este în același timp o milostenie și o mângâiere. Este ca și cum i-ar da totdeodată un ban și o floare: înțelegi?
Gândește-te că ție nu-ți lipsește nimic și că ei sunt lipsiți de toate. Pe când tu năzuiești să fii fericit, lor le este destul să nu moară de foame. Gândește-te ce trist e că, pe lângă atâtea palate, în mijlocul atâtor ulițe, străbătute de copii îm-brăcați în catifele, se află femei și copilași, ce grozăvie! Băieți tot așa de buni ca și tine, tot așa de deștepți, lipsiți de hrana de toate zilele și rătăcind pe ulițele orașelor ca niște fiare în pustiuri! Așadar, fătul meu, socotește ce ți-am spus și să nu ți se întâmple să treci vreodată pe dinaintea unei mame care cerșește, fără să-i dai un ban! Tatăl tău.
Printeaza povestea