Autor: Vasile Alecsandri
În pădurea de la StrungăSunt de cei cu puşca lungă
Care dau chiorâş la pungă!
Sunt de cei ce împuşcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună!
Fă-te în lături, măi creştine,
Dacă vrei să mergi cu bine,
Să rămâi cu viaţă-n tine!
În potica fără soare
Ei te-aşteaptă la strâmtoare
Să te prade, să te-omoare!
În dumbrava cea vecină,
Unde buhna greu suspină,
Vezi cea zare de lumină?
Opt voinici cu spete late
Şi cu mâneci suflecate,
Stau cu puştile-ncărcate.
Trei sărută crucea sfântă,
Trei se luptă greu la trântă,
Unul drege, unul cântă:
Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din păcate,
Să-ţi arunc doi gloanţe în spate.
Oliolio, mândră fetică!
De-ai veni colea-n potică
Să te fac mai frumuşică.
Că mi-i puşca hultuită.
Şi mi-i ghioaga ţintuită,
Şi mi-i inima-ncolţită.
Oliolio, măi Taie-Babă!
Căci nu şuieri mai degrabă,
Să sărim, voinici, la treabă!
Puşculiţa-mi rugineşte,
Ţinta-n ghioagă se toceşte,
Murgul sare, nechezeşte!
În pădurea de la Strungă
Ce slujeşte puşca lungă
Fără luptă, fără pungă?
Printeaza poezia