poezii diverse – Trantorul

poezii

Autor: Mateiu Caragiale

În trândavă-aromeală stă tolănit greceşte
Urmaşul lor. Urât e, bondoc, şaşiu, peltic.
El antereu alb poartă, metanii şi işlic.
În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.
Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.
E putred, deşi tânăr : sărmanu-a fost de mic
Crescut pe mâini străine. El joacă din buric,
Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.
Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de vutcă,
Să-ncalece i-e frică, pe braţe-l duc la butcă ;
Dar, el, ce os de Domn e şi viţă de-Împărat,
Ades, făr să-şi dea seama, îşi mângâie hangerul,
Şi când în faţa morţii odată s-a aflat,
În trântorul becisnic s-a deşteptat boierul.
1910

Printeaza poezia

Tagged , , , ,