povesti de citit Emil Garleanu – Voinicul

povesti de citit

L-a dus ciobanul, de urechi - ca pe-un biet măgar ce era. I-a pus o pocladă, pe pocladă şaua de lemn, şi i-a strâns chinga bine, căci aveau să meargă la târg. Apoi a-nceput să-i îngrămădească pe spate: o sarică - a ciobanului; două lăvicere - ale stăpânului; patru tivgi cu lapte, câte două de fiecare parte, să se cumpănească; opt sedile cu brânză - patru şi patru; iar deasupra, moţ, cei doi băieţi ai stăpânului veniţi la stână din ajun, spate la spate, să nu-şi scoată ochii.
Dar pe când ciobanul, ştergându-şi sudoarea cu dosul mâinii, de pe frunte, aducea pocladă să o puie pe sărmanul dobitoc, un purice sări de pe mâneca ciobanului pe spinarea măgarului, şi-şi făcu un locuşor, sub o încreţitură a poclăzii, tocmai cât îi trebuia să fie la largul lui. „O să stau la umbră", gândea puricele, iar ciobanul încărca mereu. Cât era de mic, puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care îndoia genunchii măgarului cum putea să-l apese?
Şi-au pornit la drum, şi-au mers zi de vară prin arşiţa lui cuptor. Curgeau năduşelile de pe cioban; băieţii stăpânului se muiaseră; iar măgarul de-abia păşea. Au trecut pe unde au trecut, şi spre seară, au ajuns la târg, şi-au poposit în ograda stăpânului. Iar puricele, simţind c-au ajuns la capăt, se strecură binişor-binişor, şi hop! deodată, sare, sprinten şi odihnit, pe mâneca ciobanului. Când dădu însă cu ochii de spinarea măgarului, şi văzu ce clădărie stătuse deasupra lui, rămase încremenit:
„Măi, greutatea asta am dus-o eu în spate! Până acum n-am ştiut că-s aşa de voinic!" Şi privea cu mulţumire cum descărca ciobanul pe măgar. Iar când omul dete toate lucrurile jos, măgarul rămase cu urechile pleoştite, cu genunchii îndoiţi. Iar puricele zise, mâniat în sine: „Uitâţi-vă ce mămăligă de dobitoc! Eu nu-s nici cât urechea lui şi nu mă plâng de câte am dus în spate, şi el, fiindcă m-a purtat până aici, mai să cadă în bot! Ia stai, să-l înviorez puţin!" Şi aşa zicând, sări drept pe botul măgarului de-l pişcă până la sânge.
Măgarul tresări, dete dintr-un picior şi vărsă o tivgă cu lapte. Iar ciobanul îi aşternu pe spate câteva beţe, să se-nveţe minte altă dată.

Printeaza povestea

Tagged , , , , , ,