Autor: Panait Cerna
Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.De ce ne uiţi? Nu mai trăieşti tu zână?...
Temutul Zeus căzu a vremii pradă
Şi fulgeru-i se stinse în ţărână;
A Venerii făptură de zăpadă
Încet, încet, s-afundă în ruină...
Apună toţi!... Tu, nu lăsa să cadă
Din mâna-ţi rece cumpăna divină.
Iar de-i pieri sub pietre, ca profeţii,
De dincolo de negrul ţărm al vieţii,
Înalţă spada ta, nestrămutat.
Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul şi din sângele vărsat!
Convorbiri literare, XLI, nr 9, septembrie 1907
Printeaza poezia