Ziua aceasta e consfințită pentru amintirea morților. Știi tu, Enrico, la care morți trebuie să te gândești astăzi? La aceia care au murit pentru voi, pentru copii. Câți au murit și câți mai mor necontenit! Gânditu-te ai tu, vreodată ce de pă-rinți și-au scurtat zilele muncind pentru copiii lor; ce de ma-me s-au coborât în mormânt înainte de vreme, sfârșite de lipsurile ce-și impuneau ca să susțină pe copiii lor? Știi tu ce de mame au pierit, s-au înecat, au înnebunit, pentru că le-au murit copiii? Gândește-te ce de profesoare au murit tinere, mistuite de ostenelile școlii, fiindcă iubeau copiii și nu se îndurau să se despartă de ei. Gândește-te la medicii care au murit de boli molipsitoare, pe care le-au înfruntat cu bărbă-ție, ca să scape pe copii. Gândește-te la cei care în înecuri, în incendii, în timp de foamete, au dat copilului cea din urmă bucățică de pâine, cea din urmă scândură de scăpare, cea din urmă funie ca să-l scoată din flăcări, si au murit fericiți de sacrificiul lor, fiindcă au scăpat viața unui mic nevinovat!
Acești morți sunt nenumărați; în fiecare cimitir odihnesc sute din aceste ființe sfinte, care, dacă ar putea să se scoale un minut măcar din mormânt, ar rosti fiecare numele unui copil, căruia i-au sacrificat plăcerile tinereților, liniștea bătrâneților, dragostea, mintea și viața lor. Neveste de douăzeci de ani, bărbați în floarea vârstei, bătrâni de optzeci de ani, tineri: toți martiri eroici și necunoscuți ai copilăriei atât de mari și atât de nobili, încât pământul nu produce destule fiori câte ar trebui să presărăm pe mormintele lor!
Iată cum și cât de mult sunteți iubiti, copiii mei!
Gâdește-te, Enrico, cu recunoștință la acei morți și o să te faci mai bun și mai iubitor către toți aceia care te iubesc și se ostenesc pentru tine, scump și norocos copil al meu, care în ziua morților n-ai încă să plângi pe nimeni.
Mama ta.
Acești morți sunt nenumărați; în fiecare cimitir odihnesc sute din aceste ființe sfinte, care, dacă ar putea să se scoale un minut măcar din mormânt, ar rosti fiecare numele unui copil, căruia i-au sacrificat plăcerile tinereților, liniștea bătrâneților, dragostea, mintea și viața lor. Neveste de douăzeci de ani, bărbați în floarea vârstei, bătrâni de optzeci de ani, tineri: toți martiri eroici și necunoscuți ai copilăriei atât de mari și atât de nobili, încât pământul nu produce destule fiori câte ar trebui să presărăm pe mormintele lor!
Iată cum și cât de mult sunteți iubiti, copiii mei!
Gâdește-te, Enrico, cu recunoștință la acei morți și o să te faci mai bun și mai iubitor către toți aceia care te iubesc și se ostenesc pentru tine, scump și norocos copil al meu, care în ziua morților n-ai încă să plângi pe nimeni.
Mama ta.
Printeaza povestea