Autor: Stefan Octavian Iosif
Trei vagabonzi la poartă-mi vin;Artişti - o mică trupă:
Copiii după ei se ţin,
Şi câinii dau să-i rupă...
Sunt doi micuţi, e mama lor;
Ea, cu flaşneta-n spate.
E-o zi de toamnă, pic de nor,
Dar cât de triste-s toate!
Cu ochii duşi, ca în extaz,
Ea cântă, şi ei joacă,
Îi cade părul pe obraz
Şi praful o îneacă.
Ei joacă, sar şi se-nvârtesc,
Împiedicaţi în zdrenţe;
Răsuflă greu când se opresc
Şi fac la reverenţe.
Întinde piciul istovit
O pălărie spartă:
Comedia s-a isprăvit,
De-acu - la altă poartă...
Pe urma celor ce s-au dus
Vârtej de frunze-aleargă...
Că mulţi mai poartă Cel-de-sus
Pe lumea asta largă!
Viaţa, 28 ianuarie 1896
Printeaza poezia