povesti de citit Fratii Grimm – Bunicul Si Nepotul

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Și de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise și-i tremurau genunchii la orice mișcare. Când ședea la masă să mănânce, abia mai putea să țină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.


Și văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul și noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai așezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colț, lângă vatră.

Și din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, și nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, și ochii lui lăcrimau de amărăciune.

Într-o zi, strachina de lut îi scăpă din mâinile cuprinse de tremur; căzu pe jos și se făcu cioburi. Când văzu asta, nora apucă să-l certe de zor, dar bătrânul se închisese în amărăciunea lui și nu scotea o vorbă. Din când în când, numai, scăpa câte-un oftat adânc.

"Asta e prea de tot!" își spuseră în sinea lor bărbatul și nevasta. Și-i cumpărară din târg o strachină de lemn, pe câteva părăluțe. Bietul bătrân trebui să mănânce de aici înainte doar din strachina de lemn.

Și iată că odată, înspre seară, cum ședeau cu toții în odaie, nepoțelul, să tot fi avut gâgâlicea de copil vreo patru anișori, începu a-și face de joacă cu niște scândurele.

- Ce faci tu acolo? îl întrebă taică-său.

- Fac și eu o covățică, îi răspunse copilașul, din care să mănânce tata și mama, când n-or mai fi în putere, ca bunicul!

Amândoi cătară mult timp unul la altul și de amar și de rusine îi podidi plânsul. Îl poftiră de îndată pe bătrân să se așeze la masa lor și, din ziua aceea, mâncară iarăși cu toții împreună. Și din când în când se mai întâmpla ca bătrânul să verse din mancare, acum însă nu-l mai lua nimeni la rost...

Asculta povestea Bunicul Si Nepotul:


Printeaza povestea