Autor: Ovid Densusianu
Nu mai gândi la zilele apuse,Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.
Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.
Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.
Din volumul „Limanuri albe”, 1912
Poezie culeasă din „Antologia poeziei simbolistemâneşti”, Editura pentru Literatură, 1968
Printeaza poezia