Autor: Stefan Octavian Iosif

De ce aşa de trist rămâi
Şi trist înăbuşi un suspin,
Când rândunici în ţară vin
Din ţări cu rodii şi lămâi
Şi vezi cocorii cei dintâi
Rotindu-se sub cer senin?
De ce aşa de trist revii
Şi trist rămâi, suspini stingher,
Când negurile iernii pier
Şi roua scânteie-n câmpii
Şi mii de ciocârlii zglobii
S-avântă ciripind la cer?
De ce aşa de trist suspini
Şi trist rămâi atuncea când
Vezi florile-nflorind pe rând
(Şi chiar măceşii plini de spini)
Şi vezi pe-alee, prin grădini,
Părechi de-ndrăgostiţi trecând?
- Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta
Când numai dragoste respiri
În tot cuprinsul mândrei firi,
Când toate râd în preajma ta
Şi plânge-n tine inima
Însângerată de-amintiri?...
Viaţa românească, august 1911