Autor: Mateiu Caragiale
„Bea voios şi ospăta...”El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,
Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.
Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează.
Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,
Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,
Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece şi bea şi ospătează.
Aşa un veac trăit-a, voios şi înţelept,
Şi când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
L-a plâns ca pe-un părinte mulţimea-ndurerată ;
Şi dacă cronicarii uitării-1 hărăzesc,
În cântece-amintirea-i e de popor păstrată.
Şi tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi şoptesc.
1909
Printeaza poezia