poezii diverse – La oglinda

poezii

Autor: George Cosbuc

Azi am să-ncrestez în grindă
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu, cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche,
Uite-o floare.
Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Şi ce fată frumuşică
Are mama!
Mă gîndeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
Şorţ cu flori, minune mare
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.
Ştii ce-a zis şi ieri la vie?
A zis: -"Ce-mi tot spun ei mie!
Am şi eu numai o fată,
Şi n-o dau să fie dată:
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată".
Mai ştiu eu! Şi-aşa se poate!
Multe ştiu, dar nu ştiu toate.
Mama-mi dă învăţătură
Cum se ţese-o pînzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură-n gură.
N-am să ţes doar viaţa-ntreagă!
Las să văd şi eu cum se leagă
Dragostea - dar ştiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, mă prind feciorii dragă
Şi pe mine!
Că-s subţire! Să mă frîngă
Cine-i om, cu mîna stîngă!
Dar aşa te place dorul:
Subţirea, cu binişorul
Cînd te strînge el, să-ţi strîngă
Tot trupuşorul.
Braţul drept dacă-l întinde
Roata peste brîu te prinde
Şi te-ntreabă: -"Dragă, strîngu-l?"
Şi tu-l cerţi, dar el, nătîngul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Şi cu stîngul.
Iar de-ţi cere şi-o guriţă -
Doamne! Cine-i la portiţă?
Om să fie? Nu e cine!
Hai, e vîntul! Uite-mi vine
Să văd oare cu cosiţa
Sta-mi-ar bine?
O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brîu, şi toate!
Şi cosiţe cumpărate,
Stai, să-nchei şi testementul
Pe la spate.
Uite ce bujor de fată
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglinda, spune!
Ei, tu doară nu t-ei pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gînduri bune.
De-ar şti mama! Vai, să ştie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi şi nevast-odată:
Las să văd cît e de bine
Măritată.
Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una ştie
Mai mult decît fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna
Şi mă mir eu ce-o să fie
Asta una!
Brîu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu şorţu! O, să-mi şadă
Fata cum îmi stă nevasta...
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastră.
Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul,
Să mă port să nu mă prindă.
Salba, jos! Şi-n cui, oglindă!
Ce-am uitat? Închisă uşa
De la tindă.
Intră-n casă? O, ba bine,
Şi-a găsit nişte vecine,
Stă la sfat... toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie:
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!
(Balade şi idile 1890)

Printeaza poezia

Tagged , , , ,