Autor: Mihai Eminescu
Stăteam seara la fereastră,Iar stelele prin ceaţă
Cu tainică dulceaţă
Pe ceruri izvora.
Citeam pe-o carte veche,
Cu mii de negre gânduri
Şi literele-n rânduri
Prinsese a juca.
Jos lacul se-ncreţise
Sub purpură târzie
Şi valuri verzi de grâie
Se legăna pe lan.
O stea din cer albastru
Trecu a ei icoană
Din faţa apei plană
În fundul diafan...
Şi cred pe înţeleptul
Ce-l văd că-n carte zice
Că-n lume nu-i ferice,
Că toate-s năluciri...
Deodată la ureche-mi
Aud şoptind copila...
Iar vântul întoarce fila
Cu negrele gândiri.
Printeaza poezia