poezii diverse – Noaptea

poezii

Autor: Mihai Eminescu

Noaptea potolit şi vânăt ade focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân ce mintea îmi adoarme, pân ce genele-mi clipesc ;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară ;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.
Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci ;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.
Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.
O! desmiardă, pân ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pin-eşti clară ca o rouă, pân eşti dulce ca o floare,
Pân nu-i faţa mea zbârcită, pân nu-i inima bătrână.
1871

Printeaza poezia

Tagged , , , ,

poezii diverse – Noaptea

poezii

Autor: Mihai Eminescu

Noaptea potolit şi vânăt ade focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân ce mintea îmi adoarme, pân ce genele-mi clipesc ;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară ;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.
Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci ;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.
Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.
O! desmiardă, pân ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pin-eşti clară ca o rouă, pân eşti dulce ca o floare,
Pân nu-i faţa mea zbârcită, pân nu-i inima bătrână.
1871

Printeaza poezia

Tagged , , , ,

poezii diverse – Noaptea…

poezii

Autor: Mihai Eminescu

Noaptea potolit şi vânăt ade focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân ce mintea îmi adoarme, pân ce genele-mi clipesc ;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară ;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.
Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci ;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.
Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.
O! desmiardă, pân ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pin-eşti clară ca o rouă, pân eşti dulce ca o floare,
Pân nu-i faţa mea zbârcită, pân nu-i inima bătrână.
1871

Printeaza poezia

Tagged , , ,