Autor: Mihai Eminescu
Când norii, palate fantastice negre,Cu geamuri prin care se vede safir,
Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,
Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea,
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.
O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă şi stinge lungi zilele mele
Cobori, o, cobori!
Printeaza poezia