Autor: George Cosbuc
- "Nuşa, dormi? N-auzi cum bat?Vino şi-mi deschide uşa!"
- "Cine eşti?", întreabă Nuşa.
- "Vladu sunt, al tău bărbat."
- "Nu eşti Vladu. Ştiu eu bine.
Vladu până-n zori nu vine!"
- "Nu sunt Vladu? Nuşa, taci!
Nu-mi cunoşti tu vorba, dragă?"
- "Vorba-i a lui Vladu-ntreagă.
Ei, dar poţi să ţi-o prefaci.
Tu mă crezi că sunt ca toate;
Să mă-nşeli! Dar nu să poate!"
- "Vrei să-ţi jur că nu minţesc?
Uite, nu-mi ajute Sfântul!"
- "Ce-mi ajută jurământul?
Juri şi furi, şi eu plătesc.
Spune-mi semne, să ştiu bine,
Vladu eşti ori altul cine!"
- "Nuşa, fă! Ce semn voieşti?
Colo-n colţ pe-o masă frântă
Ai în chip pe Maica sfântă."
- "Am! Dar Vladu tot nu eşti!
Toţi cari la noi în casă
Ştiu pe Maica de pe masă!"
- "În dulap ai, draga mea,
Zece ruble-ntr-o cutie."
- "Am! Dar şi cumătra ştie;
Şi tu ştii, că-ţi spuse ea!
Nu eşti Vladu: mergi în pace,
Eşti şiret, nu te preface!"
- "Nu vii. Nuşa? Tot nu vii?
Ai un semn sub ţâţa dreaptă."
- "Vladule, tu eşti! Aşteaptă!
Asta numai tu o ştii!"
Ea acum deschide uşa -
Câte-or fi râzând de Nuşa!
Printeaza poezia