Enrico dragă, de ce mi-ai făcut și mie o necuviință, mai ales după ce tata te dojenise că te-ai purtat râu cu Coretti?
Nu poți să-ți închipui ce rău mi-ai făcut! Nu știi cum te îngrijeam când erai copil, cum stăteam cu ceasurile lângă leagănul tău, în loc să mă duc să mă joc cu prietenele mele? Și când erai bolnav, de câte ori mă dădeam jos din pat, ca să văd dacă îți arde fruntea! Tu superi pe sora ta dar știi că dacă ne-ar izbi vreo nenorocire, eu aș ține locul mamei și te-aș iubi ca pe un copil al meu!
Nu-ți dai seama, că atunci când mama și tata nu vor mai fi, eu o să-ți fiu cea mai credincioasă prietenă, singura cu care o să poți să vorbești de morții noștri, de copilăria ta; și la caz de nevoie eu aș munci pentru tine, ca să-ți agonisesc pâinea, și să-ți înlesnesc studiul. Eu o să te iubesc totdeauna; și, când vei fi mare, o să mă gândesc la tine, când vei fi de-parte, fiindcă am crescut împreună și același sânge curge-n venele noastre!
Încredințează-te, Enrico dragă, de ți se va întâmpla vreo nenorocire, chiar când vei fi bărbat în toată firea, de vei ră-mâne singur, o să mă cauți, o să vii la mine și o să-mi zici:
"— Silvio, drăguța mea surioară, lasă-mă să stau cu tine, să vorbim puțin de vremurile bune de odinioară; îți aduci aminte?" Să vorbim; de mama noastră, de casă, de zilele acelea atât de frumoase și atât de depărtate!
Enrico dragă, află că vei găsi totdeauna pe surioara ta cu brațele deschise. Da, dragul meu Enrico, și iartă-mi mustrarea pe care ți-o fac acum.
N-o să-mi aduc aminte niciodată de vreo greșeală a ta, și chiar de mi-ai pricinui alte supărări, ce-mi pasă! Tu ești și vei rămâne tot frățiorul meu. N-o să-mi amintesc altceva, decât: că te-am văzut crescând; că am fost atâția ani cea mai credincioasă tovarășă a ta. Scrie-mi și tu o vorbă bună pe caiet; o să mă întorc către seară, ca s-o citesc; și ca să-ți arăt că nu sunt supărată pe tine, văzând că ești ostenit, am copiat în locul tău povestirea lunară: Sânge Romaniol pe care tu făgăduiseși să o copiezi în locul Zidărașului bolnav. Caut-o în cutia din stânga, de la mescioara ta; am scris-o azi noapte, pe când tu dormeai dus.
Te rog, Enrico, scrie-mi și tu o vorbă bună.
Sora ta, Silvia.
Nu sunt vrednic să-ți sărut mâinile!
Enrico.
Nu poți să-ți închipui ce rău mi-ai făcut! Nu știi cum te îngrijeam când erai copil, cum stăteam cu ceasurile lângă leagănul tău, în loc să mă duc să mă joc cu prietenele mele? Și când erai bolnav, de câte ori mă dădeam jos din pat, ca să văd dacă îți arde fruntea! Tu superi pe sora ta dar știi că dacă ne-ar izbi vreo nenorocire, eu aș ține locul mamei și te-aș iubi ca pe un copil al meu!
Nu-ți dai seama, că atunci când mama și tata nu vor mai fi, eu o să-ți fiu cea mai credincioasă prietenă, singura cu care o să poți să vorbești de morții noștri, de copilăria ta; și la caz de nevoie eu aș munci pentru tine, ca să-ți agonisesc pâinea, și să-ți înlesnesc studiul. Eu o să te iubesc totdeauna; și, când vei fi mare, o să mă gândesc la tine, când vei fi de-parte, fiindcă am crescut împreună și același sânge curge-n venele noastre!
Încredințează-te, Enrico dragă, de ți se va întâmpla vreo nenorocire, chiar când vei fi bărbat în toată firea, de vei ră-mâne singur, o să mă cauți, o să vii la mine și o să-mi zici:
"— Silvio, drăguța mea surioară, lasă-mă să stau cu tine, să vorbim puțin de vremurile bune de odinioară; îți aduci aminte?" Să vorbim; de mama noastră, de casă, de zilele acelea atât de frumoase și atât de depărtate!
Enrico dragă, află că vei găsi totdeauna pe surioara ta cu brațele deschise. Da, dragul meu Enrico, și iartă-mi mustrarea pe care ți-o fac acum.
N-o să-mi aduc aminte niciodată de vreo greșeală a ta, și chiar de mi-ai pricinui alte supărări, ce-mi pasă! Tu ești și vei rămâne tot frățiorul meu. N-o să-mi amintesc altceva, decât: că te-am văzut crescând; că am fost atâția ani cea mai credincioasă tovarășă a ta. Scrie-mi și tu o vorbă bună pe caiet; o să mă întorc către seară, ca s-o citesc; și ca să-ți arăt că nu sunt supărată pe tine, văzând că ești ostenit, am copiat în locul tău povestirea lunară: Sânge Romaniol pe care tu făgăduiseși să o copiezi în locul Zidărașului bolnav. Caut-o în cutia din stânga, de la mescioara ta; am scris-o azi noapte, pe când tu dormeai dus.
Te rog, Enrico, scrie-mi și tu o vorbă bună.
Sora ta, Silvia.
Nu sunt vrednic să-ți sărut mâinile!
Enrico.
Printeaza povestea