poezii diverse – Toți sfinții

Autor: George Cosbuc

La Neamţu-n sfânta mănăstire
Stau rând toţi fraţii în Christos;
Au gândul drept şi cuvios
şi cântă versuri din Psaltire.
E praznic astăzi, sunt "Toţi sfinţii",
Şi din bătrâni e obicei
În cinstea sfinţilor să bei -
Iar legea n-o ştirbesc părinţii.
Al legii trup în două-l frânge
Paisie, stareţul, apoi
Desfundă dintr-un vechi butoi
Al legii celei nouă sânge.
Diaconul citeşte-n carte,
Iar fraţii beau şi cinste fac
În sănătatea cea de veac
A fiecărui sfânt în parte.
- "Să-l aibă Domnu-n sfânta-i pază
Pe Sit" - şi gâl-gâl-gâl! - "Pe-Adam"
Şi iaraşi gâl! Şi sfinţi de hram
Şi mucenici şi câţi urmează!
Şi pentru cel născut în staul,
Pentru Christos închină ei,
Şi pentru fiul Timotei,
Şi pentru Luca, Petru, Paul.
Şi pentru alte fete sfinte
Din Capadokia şi Anadol -
Şi cât ce-aveau păharul gol
Le mai venea un sfânt în minte.
Ca să nu facă supărare,
Ei beau de suflet, beau cuminţi:
Nici un păhar pentru doi sfinţi,
Nici pentr-un sfânt două pahare.
Sfârşind toţi sfinţii de pe lume,
Aduc pomelnicul grecesc;
Vrun nume sfânt de-aici citesc
Şi beau şi mai citesc un nume.
Scad sfinţii-ncet, şi vinul scade!
Dar vin mai e, sfinţii nu mai sânt!
Să nu poţi bea, căci n-ai un sfânt,
Şi-n gol să bei nu se prea cade!
În timp ce capul şi-l frământă,
Paisie geme scurt şi-apoi
El cade mort lângă butoi -
Toi fraţii sar şi se-nspăimântă.
- "Staţi, fraţilor! ia Chir cuvântul,
Cătăm un sfânt şi sfântu-i el!
Bem cel din urmă păhărel
În cinstea lui Paisie sfântul!"

Printeaza poezia

Articole recomandate