Autor: Dimitrie Bolintineanu
Seara-i dulce si senina,Aerul imbalsamit,
Luna poleita, plina,
Umbrele s-au aurit.
Roza, drag simbol al vietii,
Raspandeste-al ei parfum;
Iar tu, fiica frumusetii,
Dulcea mea, tu dormi acum?
Tu lipsesti si tot lipseste !
In desert a noptii stea
Cu dulci raze straluceste,
Tu lipsesti, o ! dulcea mea !
Vai ! tu dormi, cand timpu-aduce
Un minut atat de rar,
Si cand gura ta cea dulce
Arde plina de nectar !
Si cand eu cu intristare
Insotesc un imn de dor
Cu placuta suspinare
Dulcelui privigator ?
Uiti ca timpul trece iute ?
Uiti ca traiul e un vis
Ce pe florile nascute
Orice dimineata-a scris ?
Mina juna-ti frumusete
Fata ta va parasi,
Rasuri, gratii, tinerete,
Orele le vor cosi.
Coama ta, cu spicuri de-aur,
Se va scutura sub nea,
Si al sanului tezaur
Va seca, frumoasa mea !
Fluturatica junime
De la tine va fugi.
Numai genele-ti divine
Lacrimile vor spi.
Alta poate sa-ti ia locul
Altiiza va zambi ;
Pentru tine siminocul
Singur va mai inflori.
Din volumul " Florile Bosforului "
Printeaza poezia