poezii diverse – XXXIX

poezii

Autor: Ana de Noailles

Doar tu, tu ştii, iubite, ce singură-s pe lume!
Şi de-am fost pururi astfel! Tu, Doamne,-ai fi aflat,
De nu cumva-n seninul zadarnic, sau prin brume,
Nu eşti decât un nume obscur şi luminat!
Mă însoţeau doar dorul de orice lucru poate,
Dispreţul vanităţii, o logică de fier,
O înfruntare-a vremii ce descompune toate,
Şi-apoi neantul, singur etern, neefemer;
Şi inima, de spaţiu mereu visând, semeaţă,
Dorinţa, ce spre oameni mereu mi-alunecam,
Şi spiritul năvalnic cu firea-i hrăpăreaţă,
Şi, rătăcind, visarea-mi, când mâinile-ţi ţineam...
Din volumul "Cinstea de a suferi"

Printeaza poezia

Tagged , , , ,