Autor: Ovid Densusianu

În valuri albe mii de focuri
Plutesc – e drumul nesfârşit
Albilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Şi, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-abilor se-ntinde
Şi pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric – e convoiul
Atâtor vieţi făr de nc.
Şi printre ele câteodată
Se-opreşte soarta ca s-aleagă
Un suflet – stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveţi şi voi,
Iloţi: un gând de mângâiere,
Că şi dinbi se nasc i.
Poezie culeasă din „Poeziamână clasică - de la Dosoftei la Octavian Goga”, Editura Minerva, Bucureşti, 1976