Autor: George Cosbuc

Ei, acum te uiţi la cană,
Că s-a spart! Dar dă-o-n foc!
Nu-mi fi inima duşmană
Cînd vezi răul lîngă mine
Haide, prinde-mă mai bine
De mijloc!
Uite-mi hainele, ca spuma,
Le-am ţesut cu mîna mea;
Zici în gîndul tău acuma;
"Ce mai pui de căprioară!
Vezi, aşa o văduvioară
Mi-ar plăcea!"
Ha, ha, ha! Să-ţi meargă veste
De şiret!...Ei, cine-mi eşti!
Tragi cu ochiul la neveste;
Treci prin sate ca-mpăraţii!
Da te-or bănui bărbaţii
Şi-o păţeşti!
Spune-mi drept: ţi-au spus vreodată
Popii că păcate-ţi scriu
Dacă-mbrăţişezi vreo fată?
Să nu-i crezi! Ei ştiu Psaltirea,
Dar ce foc o fi iubirea,
Nici nu ştiu.
Nu-ţi plac ochii verzi? Ei, iacă!
Uite-ai mei! Nu te uita
Prea cu dor, că pot să-ţi placă!
O, sunt tineri zeci şi sute
Cari ar vrea să mi-i sărute,
Şi eu ba!
Hoţule! Te uiţi la mine;
Ştiu eu ce gîndeşti acum,
Că de-aceea ţi-e ruşine
Eu de-aş fi flăcău odată,
Nu m-aş ruşina de-o fată
Nicidecum.
Iaca...stau pe la fîntînă!
Dă-mi cîrligul... Aoleo,
Nu mă strînge-aşa de mînă!
Nu m-ai strîns? Şi-ţi vine-a plînge?
Haid degrabă şi mă strînge,
Că eu vreau.
Crezi că nu? Ba cum s-arată
Ştii tu fata cum s-o-mpaci.
Ori te superi tu pe fată
Cînd o strîngi şi ea te-njură?
N-ai păţit? Ia taci din gură,
Că te faci!...
Şi mi-e cald! Şi uite-n faţă
Sunt aprinsă; şi zău nu,
Nimeni nu m-a strîns în braţă
Mijlocelul meu frîngîndu-l
Dacă n-ai de-acuma gîndul,
Poate tu!
Vrei să bei? Şi nu ţi-e teamă
Că mi-e olul descîntat?
Cine bea să poarte seamă
Să sărute pe stăpîna
Olului... nu pune mîna,
Că te bat!
Ei, mă duc acum. Deseară
Iarăşi viu! Şi spune-mi drept,
Vii şi tu? Te-ntîmpin iară
Ca şi ieri, cu vase pline!
Nu veni!... Şi să ştii bine
Că te-aştept!
(Fire de tort, 1896)